Celula nr 12

"Ma simt asfixiata aici" isi spuse dezgustata
"ce greu atarna catusele" isi spuse cu o oarecare mirare. Ofta indelung si isi lasa capul pe genunchi stansi la piept
"Atarna atat de greu"mainile ii cazura pe labele picioarelor

Opal statea sprijinit de peretele de langa poarta de gratii groase din otel, cand auzi miscarea lanturilor catuselor.
Se uita cu o curiozitate indiferenta in celula, vazand-o pe fata.
Se aseza in picioare in fata gratiilor, privind-o in tacere.

Isi simti mainile libere si isi ridica capul. Unul dintre gardieni ii scoase catusele apoi se facu nevazut. Isi ridica mainile privindu-si incheturile ranite
"Am uitat, sunt alergica la metal" isi ridica privirea si se uita o clipa prin incapere.
" E atat de mult...jeg" isi spuse dezgustata. Ofta si se uita la grati vazandu-l pe baiat. Tresari usor, insa nu vizibil

Opal continua sa o priveasca, ramanand destul de rigid cand gardianul trecu pe langa el.
Nu spuse nimic, ramandn intr-o tacere ciudata, aproape presanta insa previzibila.,

Il privi in ochi, parca patruzand in interiorul lui. Inghiti in sec
"La ce dracu se uita?!" intreba aceasta deja exasperata

Opal se intoarse cu spatele, sprijinindu-se cu spatele de gratii.
"Dragut..."
Isi zise el avand din nou acea senzatie...

Seridica cu greu de pe pat si se apropie de mica ferestruica cu grati din celula
"Oceanul", ochii ei se marira de uimire
"Cat de departe sunt" ofta aceasta

Opal se intoarse cu fata spre ea, deschizand usa celulei.
Privi catusele ce ramasesera pe podea.
"Ce gardian neglijent."
Isi zise el gandindu-se ca acele catuse ar fi putut fi folosite ca arme.

Fata nu se misca, insa il privi fugar cu coada ochiului
"Acum ce mai vrea?"

Opal o privi inca cateva clipe, cu o expresie de intelegere iluminata.
- Onde Calyope?
Intreba brusc pe un ton deosebit de taios.

-Ti-a luat ceva sa ma recunosti, Opal. Vorbi pe un ton jos, aproape ironic. Zambi sarcastic si il privi cu coada ochiului
"Mai bine daca nu o faceai"

Facu un pas spre ea, cu pumnii stransi, insa se opri, dandu-si seama ca nu avea rost sa mai adauge alti ani la condamnare.
- Ce cauti aici?
Zise pe un ton calm.

-Sunt folosita pentru a nu cadea guvernul prost. Raspunse pe un ton ciudat, la fel de jos si sonor. Isi apleca capul zambind chinuit, melancoli si rautacios tot odata
-Tu ce ai mai facut de data aceasta?

Opal ridica din umeri.
- I-am tras-o unei c*rve si l-am batut pe gagica-su pana a crapat.
Zise pe un ton plictisit.
- Pacat ca tipa a supravietuit si m-a dat de gol.

-Vechile obiceiuri nu se schimba. Isi lasa capul in jos oftand.
"Poate" zambi ironic si se intoarse cu fata spre baiat
-Sti, am senzatia ca ai ajuns asa din cauza ca ai murit sotia ta. Il privi in ochii, rigid si patrunzator

Opal o fixa cu privirea la fel de patrunzator.
- Oricum, de ce te-ar interesa mai mlt decat cand aveam 17 ani? Nici atunci nu ti-a pasat ce s-a intamplat, de ce ti-ar pasa acum?

-Daca tot sunt aici si nu am cu cine sa ma joc, mh de ce nu? In fine, atunci nu ca nu mi-a pasat, dar ce puteam face? Ai batut pe cineva pana a crapat

Opal o privi cateva clipe, din cap pana in picioare.
- Oricum ar fi murit.
Zise cu o indiferenta absoluta.
- Ce-as vrea o tigara.
Zise el brusc dupa cateva clipe, ducand instinctiv degetele la buze.

-S-a inventat piata neagra si in inchisoare, daca ai destui bani cred ca reusesti sa cumperi cateva pachete, raspunse rigid, intorcandu-se cu spatele. Isi vara mainile in buzunarele pantalonilor si ofta indelung

Opal o privi cateva clipe.
- Cat timp trebuie sa stai aici?
O intreba pe un ton mai neutru.

-36 de ani, am rog de maine incolo, s-a dus aproape un an de atunci, raspunse aceasta inchizand ochii si apropindu-se de peretele pe care era ferestruica

Opal se aseza pe piatra rece, uitandu-se la peretele gri monoton.
"E asa un deja vu."
Isi spuse el inchizand ochii ametit.

"Cat de mult gri" raspunse aceasta realizand culoarea predominanta
-Macar nu e alb, s usoti pe un ton greu de deslusit si mai ales de auzit

- Albul te innebuneste..
Inspira adanc, cu un zambet sadic pe chip.
- Chiar daca as innebuni incetul cu incetul, i-ar satisface oarecum pofta sa ii vad pe ceilalti detinuti innebunind si ei.

-Corect, insa griul devine o culoare atat de intoxicanta ca ajunge o obsesie, raspunse aceasta trantindu-se langa el