Amintiri...

Sebastian se plimba prin curte ca si alte sute de detinuti.

Calyope era retrasa intr-un colt si se uita in gol
"Tic-tac, tic-tac"

Si Akira se plimba prin curte plictisit.

Sebastian se retrase intr-un colt al gardului mare de beton care inconjoara curtea cladirii...

Calyope isi stranse picioarele la piept incercand sa rienvie o melodie pe care o auzi de mult

Akira continu sa faca pasi mici si inceti , parca nici nu ar fi vrut sa se miste

Isi stranse picioarele la piept simtind cum ochi ii sunt invadati de lacrimi
"aceleasi tonuri obsedante, am nevoie de muzica!"

Intr-un final se satura de atata mers in cerc si se opri asezandu-se jos.

Linsday iesise si ea din inchisoare si se invartea fara nici o directie prin curte,In cele din urmanlonda ajuns eprin preajma lui Sebastian,asa ca se aseza langa el,hotarata sa-l neacajeasca putin.Oricum nu avea nimic altceva mai bun de facut in momentul de fata.

Ramase jos , inchizand ochii si gandindu-se"Mdah nu credeam ca ar putea fi chiar asa plictisitor"

Seb nu o observase si se ghemui,tidandu-si picioarele stans la piept,fredonand un cantec cunoscut doar lui...

OOC:Cunoscut doar lui?Mai vedem ... =^.^=

Linsday nu ii zise totusi nimic si se aseza si ea la cativa centimetrii de blond,incepand sa murmure aceleasi versuri.

OOC: =))

Sebastian continua sa fredoneze versurile cantecului,cu o voce ragusita si stearsa,totusi melodica...

In cele din urma blonda s eopri,pentru ca uitase versurile.Ea continua totusi sal acsulte in liniste.

Seb ajunse la final,pe care il canta mai lin si incet,pana cand se opri,uimit,vazand-o pe Linsday langa el..

-Nu...nu am mai auzit cantecul acesta de foarte multi ani,zise blonda incet.

Blondul se uita cu ochii mari la Linsday...
-De...unde il stii?

-Nu mai tin minte,zise Linsday cu glasul stins.Il auzeam demult,in copilarie poate.Intr-o alta viata...

-Da...In copilarie,sopti Seb cu vocea stinsa.

-Lumea aceasta ii schimba pe oameni.Ii transforma in altceva...ince,incet...pana ce in cele din urma nu mai sunt oameni deloc...

-...Doar niste fiare care stau sa putrezeasca in inchisoare,continua blondul...

-Asta suntem si noi,murmura in incheie Jasmine gandindu-se la fractura proaspata de maxilar pe care o capatase de dimineata.

-Da...Povestea noastra perfecta..

-Nu cred ca exista vreo persoana afara care isi mai aminteste de noi odata ce ajungem aici ... Destinul nostru este sa nu se stie ca am existat vreodata ...

-Si...Uhm...Sa putrezim aici?