Amintiri...

"Nu,te rog...nu deschide ochii din nou.Gandeste-te la mine ca la fata din visurile tale,ca la fata care eram inainte de a ajunge aici" sr fi vrut Linsday sa ii spuna in timp ce il saruta usor.

Baiatul reusi sa isi tina ochii inchisi,lasandu-se sarutat de Linsday...

In cele din urma ea se opri si isi indrepta trista priviea spre cer,gandindu-se ca niciodata nu va mai fi aceeasi fiinta ca la inceput.

Sebastian deschise si el ochii iar acum se uita oarecum trist cu fata asezata in pozitia soarelui,zambind ironic,pentru faptul ca fusese atat de prost sa ajunga aici...

Linsday se aseza si ea la cativa centimetrii de el,lasandu-si mintea invadata brusc de toate nimicurile.

Inchise usor si lenes ochii,reusind sa atipeasca.

Linsday continua sa priveasca cerul,usor melancolica si putin trista.
Alabstru ii amintea intotdeauna de anii de libertate si,oricant si-ar fi dorit sa ii uite,franturi de imagini ii invadara mintea.

Se intoarse in asa fel incat sa fie mai aproapie de Linsday,intorcandu`se pe burta si isi continua somnul.

"Cum oare poti dormi atat de linistit ... stiindu-te aici,in toata putreziciunea aceasta ?"
Se abtinu insa de la intrebari,straduindu-se sa-si alunge gandurile despre libertate din minte.

Nisipul fin era ca o patura groasa si pufoasa pentru Sebastian,iar acesta continua sa doarma linistit.